Secolul XX e un secol cu o zguduitoare
istorie.” Noi nu numai am trecut printr-o criza complicata a vietii
social-politice ci ne-am pomenit in fata unor probleme teoretice absolut noi.
Am experimentat cu dezmembrarea unor forme a gindirii politice. Problemele
trecute cu vederea de ginditorii sec.18-19 au iesit pe neasteptate pe prim
plan. Cea mai importanta caracteristica a evolutiei gindirii politice
contemporane devine aparitia noii puteri : puterea constiintei mitice. Aceasta
a ridicat pe valul schimbarilor noul detinator al puterii : multimea.”
Traim o epoca a maselor individul dizolvindu-se in
mlastina multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea
contemporana e mai adinca decit altadata ; standartizarea gindurilor si
actiunilor au o anvergura nationala si chiar continentala”. Aceasta a
impulsionat aparitia noii stiinte: psihologia multimii care a elucidat
esenta irationala a maselor si pericolele legata de aceasta
realitate.
”Importanta elementelor irationale in politica se poate pentru
totdeauna lega de numele lui G.Lebon, primul teoretician al psihologiei
multimii. Subliniind, cu unele exagerari, realiile comportamentului uman in
conditiile unei multimi, autorul ne-a stabilit in fata unor fenomene
periculoase , care erau cunoscute dar nu erau luate in seama si astfel a
zguduit conceptia traditionala a individualitatii umane pe care se baza
doctrina clasica a democratiei si legenda revolutionara democratica.
Pe de alta parte politica clasica ignora cunostintele elementare
privind psihologia multimii. Dizolvindu-se in masa individul isi pierde
interesele personale pentru a se supune celor comune, sau mai bine zis
prezentate drept comune de catre lideri. Orice politica ce se bazeaza pe
interesele si ratiunea omului, indeosebi in societatea de masa priveste totul
in rozul teoriilor economice si sociale abstracte.Ea nu vede omul in toata
complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile, memoria, dorintele si miturile
sale. Propriile iluzii ea le considera reale. Creata si condusa de modele
stiintifice, o astfel de politica clara si logica ar fi binevenita unui grup de
filozofi, oameni de stat si savanti, insa maselor acesta politica le este
absolut straina.
“Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor structuri
permanent active prin acesta fiind identica economiei, insa politica este
superioara economiei introducind in joc sentimente, pasiuni, convingeri
nesupunindu-se regulilor contabilitatii”
Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia liberala
si renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre o guvernare prin
intermediul unei elite alese prin intermediul votului universal. Politica lor,
determinata de realiile economice si care refuza sa observe realiile
psihologice, este sortita unei permanente instabilitati. Au o conceptie eronata
privind natiunea, societatea, epoca. Dar anume o astfel de epoca revolutionara
si atrage dupa sine multimile. Si ele necesita o noua politica. In fine
economia, stiinta urmeaza legile istorice, iar politica trebuie sa urmeze
legile naturii umane.Orinduirea contemporana s-a bazat pe mitul egalitatii
umane, iluzia egalitatii insa este detronata de dura realitate.”E o permanenta
inegalitate intre oameni, ei impartindu-se in doua categorii: lideri si
condusi. Ultimii sunt o majoritate ce necesita existenta unei autoritati care
ar lua deciziile si careea s-ar putea pe deplin supune.”Stihiinic multimea
tinde nu spre o democratie ci spre o dictatura, aceasta tendinta fiind un
perpetuu factor de destabilizare sociala si izvor al pericolului pentru
societatea democratica contemporana.
Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum ca
masele nu ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol deosebit.
Aceasta conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt grupari de oameni ce se
aduna in afara institutiilor si in contrariul lor, pe o baza temporara; asadar
multimile sunt asociale si asocial formate. Ele sunt rezultatul descompunerii
continue a grupurilor si claselor. Membrii multimii, plebsul, ar fi oameni ce
nu apartin unor structuri sociale anumite, ce exista in afara structurilor
sociale, fiind restrinsi in ghetto si downtown fara o ocupatie si scopuri
stabile, traind in afara legii si obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca asa este.
Respectiv pentru un sociolog multimea nu ar fi un fenomen autentic, nici
semnificativ sau nou, este doar un epifenomen. Societatea este ordinea, iar
multimea dezordine, si in fine mai mult un fenomen colectiv decit social. Insa
aparitia unor conceptii atit de consensuale au fost generate de un subtil
specific. Societatea ce are o puternica baza practica si juridica, e toleranta
fata de fenomenele nonconformiste. Natura lor asociala, anormala, nu afecteaza
stabilitatea lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie sub atacuri externe,
atunci pericolul securitatii interne si externe amplifica riscul ce-l prezinta
aceste fenomene de masa pentru societate. Si ele incep a fi socotite drept
periculoase si anormale si multimile de muncitori incep a fi analizate in
termeni psihiatrici si criminologici.
Psihologia multimii a raspuns la aceasta stare de lucruri prin
descoperirea celor trei elemente constitutive ale noii stiinte:
1.masele sunt un fenomen social;
2. fenomenul de sugestie explica
dizolvarea individului in multime;
3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului in masa.
S-a si formulat un sistem de conceptii privind fenomenul multimii,
sistem constituirea caruia este legata de numele marelui teoretician al
domeniului: Gustav Lebon. Conceptiile ar fi urmatoarele:
1. Multimea in sens psihologic este o comunitate umana, ce este
caracterizata de o comuniune psihica si nu este o adunare de indivizi intr-un
loc oarecare.
2. Individul actioneaza ca si multimea, insa primul constient,
iar cea din urma inconstient sub impulsul unor pasiuni irationale. Findca
constiinta poatra un caracter individual, iar inconstientul este colectiv
3. Multimile sunt conservatoare, in pofida modului de actiune
revolutionar. Ele sfirsesc prin a renaste tot ce au deturnat anticipat, caci
pentru ele ca si pentru toti aflati in hipnoza, trecutul e mult mai important
decit prezentul.
4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia sociala a
membrilor sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le convinge prin
argumente rationale sau violenta. El ii seduce drept un hipnotizator prin
autoritatea sa.
5. Propaganda (sau comunicarea) are obaza irationala, convingeri
colective si drept prim instrument – sugestia. O buna parte a actiunilor
noastre sunt efecte ale convingerilor. Intelectul critic, lipsa convingerii si
pasiunile sunt bariere ale actiunii. Sugestia le poate trece, deaceea
propaganda adresata multimii trebuie sa foloseasca un limbaj alegoric- energic
si imaginativ, cu formulari simple si autoritare.
In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul
publucitatii si propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile si
regulile sale. Insa nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest caz intregul
instrumentariu propagandistic al partidelor, defileurile conducatorilor la televiziune,
sondarea opiniei publice ar deveni ceea ce sunt: elemente ale strategiei de
masa, bazindu-se pe ideea irationalitatii multimii. Multimilor li s-ar spune cu
placere ca sunt irationale, dar e interzis : lor li se insufla contrariul.
6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui
partid, clasa, natie) prin necesitate e o politica nelipsita de fantezie.Ea
trebuie sa se bazeze pe o idee suprema (revolutie, patrie) fie aceasta si o
idee - fix care se insufla in constiinta fiecarui om al multimii pina ce ea
s-ar transforma ulterior intr-o convingere de nestramutat si s-ar revarsa in
actiuni colective.
Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati, ce
cunscind regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea sa totul la ce
au aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati nu au intirziat sa apara
: Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e doar un inceput de lista. Probabil
inca vom asista la noi spectacole pretul tichetei fiind viata, prea mari valori
s-au pus in joc de acest nou tiran care este multimea.
In prezent, cunoasterea psihologiei
multimii pentru conducatorul politic inseamna nu atit o posibilitate de a
conduce cu masa, astazi pentru unii guvernanti mediocri acesta a devenit prea
complicat, ci cel putin sa nu fie condusi de ea.
Structurind descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare
conventionala a multimilor:
1. Multimea neuniforma.
a) Anonima (gloata in strada)
b) Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii
etc.)
2. Multimea uniforma .
a) Sectele (politice sau religioase)
b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)
c) Clasele (burghezia,proletariatul)
Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile unei
multimi:
1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita. Daca
limitele sunt artificiale – prin crearea institutiilor ce ar mentine izolarea
multimii, apare pericolul eruptiei sale.
2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un factor
absolut al existentei si viabilitatii multimii.
3. Multimea tinde spre densitate.
4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui scop comun
nimiceste interesele individuale ca fiind periculoase pentru multime.
Comportamentul colectiv uimeste prin
irationalitatea sa criminala, psihologul englez Bartlett exprimindu-se in
aceasta directie astfel : “Marele mister al oricarui comportament este
comportamentul social. Am fost nevoit sa-l studiez toata viata mea, dar n-as
pretinde ca l-am inteles si ca-l cunosc. Mi-am facut impresia ca am patruns in
esenta firii individului, fara a incerca insa sa prezic comportamentul lui in
grup.”
Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie a
“multimii criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo considera ca
multimile sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent si sunt condusi la
fel de astfel de indivizi. Psihologia multimii poate fi privita drept o parte
a antropologiei criminale, caci criminalitatea e un elemant indisolubil al
oricarei multimi. Se observa o tendinta generala de creare a unei doctrine
juridice pentru pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de alta parte
considera “multime criminala” toate miscarile sociale, politice de la anarhisti
la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii mitingurilor de strada.
Asadar multimile si-au deschis calea in politica prin aspectul criminal al
actiunilor sale.
O cauza a actiunilo
de masa extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat un sir de
cauze evidente ale acestei instabilitati:
1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au
pierdut puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a multimii. Locul
fostei credinte este ocupat de un sir de opinii particulare fara trecut si
viitor.
2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine
contrabalantari, drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei ce
se manifesta tot mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in vedere
puterea de astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda suficient farmec ar
capata o putere tiranica, incit era gindirii libere ar disparea pe mult timp.
3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o opinie
nu se poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte de adeveni o
opinie comuna.
Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca oglindeste
opiniile multimii. Devenind un agent informational, presa s-a dezis de
implementarea in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea gasi astazi un
ziar atit de bogat incit redactorul sa-si exprime propriile sale opinii?
Ascultarea opiniei multimii astazi este un moment deosebit de important pentru
presa si guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un proiect legislativ – iata
ce trebuie ei permanent sa cunoasca.
Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de sentimente si
pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai mult de starile de
spirit a unei multimi instabile, supunindu-se sentimentelor si nu ratiunii.
Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o lipsa de posibilitati pentru
guvernatori in a conduce cu opinia publica. Oamenii de stat in loc sa
directioneze opinia multimii, o urmeaza si aceasta le sorteste unei
instabilitati permanente in fapte .
E deosebit de importanta elucidarea
caracteristicelor specifice ale unor multimi, ce au fost instituite de
constitutiile statelor democratice contemporane :multimea electorala si cea
parlamentara.
Calitatile preponderente ale multimii electorale sunt irationalitatea,
lipsa unui spirit critic, incredere naiva si unilateralitate. Liderul trebuie
sa cunoasca cum sa placa, sa fie atragator, sa stie a folosi pasiunile
multimii. E necesara distrugerea pozitiilor oponentilor fara insa a face uz de
argumente rationale, caci ele nu servesc la nimic. Programul electoral nu
trebuie sa fie prea categoric, aceasta va da posibilitati de opozitie
concurentilor. Promisiunile exagerate impresioneaza la moment si apoi nu obliga
la nimic. Se poate observa si actiunea factorului sugestiei. Oratorul ce va sti
sa o foloseasca si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi opinia
majoritatii va invinge cu siguranta
Multimile parlamentare sunt la rindul sau neuniforme si nonanonime.
Regimul parlamentar este idealul tuturor popoarelor civilizate contemporane,
insa la baza lui s-a pus o conceptie psihologica eronata : precum ca mai multi
oameni ar putea lua o hotarire mai inteligenta decit fiind putini. Romanii
spuneau : Senatores omnes - boni viri, senatus romanus - mala bestia, iar Solon
mentiona :”Fiecare atenian in parte e o vulpe hitra, dar cind atenienii se
string la adunarile populare in Pnix devin o turma de oi”. In fiecare partid
exista un lider care directioneaza opinia, deputatii fiind in plus constrinsi
de opinia electoratului sau. Daca un parlamentar ar propune un proiect
legislativ ce ar ridica inlesnirile acordate cetatenilor, alti membri simtind
frica in fata opiniei alegatorilor sai vor vota mai mult decit probabil pozitiv
cu toate ca aceasta actiune ar putea influenta negativ bugetul statului. Lebon
cercetind aceasta problema spunea ca ar fi stupid de considerat ca patruzeci de
academicieni ar actiona altfel decit patruzeci de cumetre consatene. Trecind cu
vederea problemele date, parlamentele sunt inventia superioara gasita de popoare
pentru autoguvernare si intru limitarea posibilitatii unei tiranii personale.
Parlamentul e idealul elitei umane. De fapt,insa parlamentul prezinta un
pericol dublu : guvernare instabila si limitarea progresiva a libertatii si
initiativei personale. Aici s-ar putea aminti citatul lui Zinoviev :”Ideile
adinci si veridice sunt individuale, iar cele false si superficiale sunt de
masa. In multime poporul cauta orbire si sensatie.”
Care ar fi atunci elementul-nucleu al unei multimi, catalizatorul opiniilor
si actiunilor sale? Desigur ca liderul multimii.Rolul marilor lideri este de a
crea o credinta, fie aceasta religioasa, politica sau sociala, intr-o opera,
idee sau om.A-i da omului credinta inseamna a-i inzeci puterile.Liderul
multimii deseori singur este hipnotizat de idee devenind apostolul ei. Totul
tace in fata convingerii sale absolute, interesele personale, familia – totul
fiind jertfa ideei. Fiind deseori o personalitate intr-un anumit sens anormala
liderul multimii revoltate devine inima ei concentrind in actiunile si
cuvintele sale quintesenta pasiunilor si sentimentelor ale supusilor sai. Anume
seminebunii ca Pierre Lermitt si Luther au zguduit lumea. Deosebirea dintre un
lider adevarat al multimii si un simplu om politic e evidenta. Danton ramine a
fi un orator abil, un mester al subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e
un proroc, pentru el lupta pentru putere si lupta pentru interesele poporului
sunt identice.
O calitate importanta a unui lider de multime este predominarea
curajului asupra intelectului. Oameni capabili sa analizeze situatia si sa
propuna o iesire din situatie in politica ca si peste tot sunt multi. Insa
teoria adevarata si rationamentul abil nu inseamna nimic fara o vointa a
actiunii si convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt calitati ce
transforma posibilitatea in realitate, rationarea in actiune.
Gustav Lebon vorbind despre lideri spunea
ca : ”Liderul multimii poate fi uneori inteligent si invatat insa in general
aceasta ii este de prisosinta mai mult decit necesar. Observind complexitatea
lucrurilor, dind posibilitate de a le analiza si explica intelectul manifesta
indulgenta si esential slabeste intensitatea convingerii necesara
propagatorului Marii lideri ai tuturor epocilor si indeosebi a celor
revolutionare au fost oameni limitati desi faceau lucruri mari.
In prezent fenomenul multimii este in crescinda activitate,
situatiile in care guvernele nu a putut actiona vehement si rapid devenind
posibilitati de manifestare a intereselor specifice de masa, instrument al
promovarii fiind in primul rind violenta .
Voi mentiona doar doua situatii curente si bine cunscute de
opinia publica fiind destul de bine luminate de mass-media. Prima miscare de
masa pe care as vrea sa o elucidez este mineriada sfirsitului anului 1998 din
Romania. Analizind cele intimplate putem vedea ca principiile unei psihologii
de masa sunt respectate intru totul. In primul rind au fost un sir de actiuni
nepopulare din partea guvernului incercarea de a inchide minele aprinzind
nemultumirea masei de mineri. Actiunile fortelor de ordine fiind nu in calitate
de bariera ci drept un catalizator ce a marit convingerea multimii precum ca
statul a devenit inamicul lor si unica iesire este continuarea ostilitatilor.
Flacara acestei convingeri a fost atit de mare incit populatia ce intra in
contact cu multimea minerilor isi exprima simpatiile fata de actiunile
grevistilor. In opinia minerilor Bucurestiul a devenit centrul nedreptatii
simbolizind actuala putere de stat, populatia bucuresteana devenind un indirect
inamic al revoltatilor. Propunerile de conciliere inaintate de stat au fost
acceptate nu deaceea ca minerii au vrut-o, ci deaceea ca a vrut-o Miron Cosma
carismaticul lider al combatantilor, prin hotarirea sa s-au oprit din mars mii
de oameni, situatia in care Cosma nu ar fi vrut-o fiind un probabil inceput de
razboi civil. Intelegerea a fost semnata si parea ca totul s-a sfirsit, insa
nemultumirea gemea in inimele multiimi care a fost oprita din mersul sau spre
simbolul nedreptatii : Bucuresti.
Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce liderul
minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce prin potentialul
sau carismatic poate incepe razboi civul, e arestat, minerii sunt alungati in
custile sale si ar parea ca totul s-a sfirsit cu bine, insa evenimentele
derulate doar au amplificat latentul potential distrugator al multimii
nesatisfacute, si noile nelinistiri nu se vor lasa asteptate.
Aici ar putea fi mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea ca
:”Personalitatea sau individul aparte isi pastreaza statutul de obiect de
cercetare predominant… Insa in lume se constituie si se foloseste psihologia
multimii…Daca ar fi privite fara prejudecati razboaiele etnice, violenta in
orase, conflictele rasiale si cele sociale, psihologia multimii ar fi
recunoscuta forta lor de miscare.”
Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in
aceasta lucrare ar fi reactia curzilor la arestarea liderului national Mustafa
Odjalan. Acest fenomen ne demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant
al unui lider carismatic in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele
puterii lui practic nelimitate asupra membrilor multimii dominate. Incercarea
de a inlatura liderul amplifica reactia multimii ce ar putea fi comparat cu
sindromul de abstinenta caci liderul este drogul multimii.
Elementul ce instituie influenta liderului
asupra multimii este desigur misterioasa sa autoritate. In autoritate sunt
reunite doua calitati ale liderului: convingerea sa luminoasa si curajul
autentic. E ceea ce a aparut in gindirea germana si apoi in cea americana sub
denumirea de “carisma”. Termenii de “autoritate” si “carisma” pot fi inlocuite
unul de altul doar cu unele rezerve.
Pentru psihologia multimii autoritatea este o
conditie a puterii, pe cind carisma luata in aspect istoric reprezinta o forma
specifica a autoritatii. Cu alte cuvinte nu poate fi o situatie cind puterea ar
depinde sau nu de autoritate. Orice putere se bazeaza pe ea: cind liderul isi
sugruma autoritatea, nu-i ramine decit bruta violenta a unui tiran. Autoritatea
depinde in primul rind de un dar initial, de o potenta innascuta ce nu se
supune analizei.
E cunoscut ca de la unele personalitati de la nastere emana fluide ale
puterii, natura carora e complicat de a o defini. Autoritatea carismatica are
aceeasi provenienta ca si dragostea, ea nu poate fi explicata decit ca actiune
al unui inexplicabil farmec.
Astazi majoritatea marilor cuceritori ai
sufletelor nu mai au altare, dar ei au statui si imagini, cultul ce le este
creat nu se deosebeste prea mult de un cult al trecutului. Incepi cu incetul sa
patrunzi in filozofia istoriei doar intelegind esenta fundamentala a multimii:
pentru ea trebuie sa fii Dumnezeu sau nimeni.